27.07.2023

Dobandâ comercială

Părţile au încheiat un contract de depozit prin care pârâta s-a obligat să nu scoată din custodie pentru consum propriu şi să nu livreze bumbac, fibră, fără dispoziţia reclamantei. Potrivit aceluiaşi contract, pentru cantităţile primite spre depozitare se vor întocmi specificaţii în baza balotilor efectiv primiţi, a înscrisurilor calitative şi cantitative existente pe baloţi. Faptul că în contract nu s-au prevăzut clauze speciale de natura celor prevăzute în contractul de prestări servicii, nu o exonerează pe pârâtă de unele obligaţii care, în conformitate cu art. 970 C.civ., există chiar dacă nu sunt prevăzute expres în contract.
Articolul 1073 C.civ. prevede că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Din probele administrate rezultă că pârâta nu a restituit reclamantei cantitatea de bumbac pretinsă, însă recunoaşte acest lucru. Facturile emise de reclamantă pentru cantitatea de bumbac nerestituită nu reprezintă o vânzare-cumpărare, ci o modalitate de stingere a obligaţiei pârâtei faţă de reclamantă. În cererea de recurs se pretinde că există diferenţă între cantitatea menţionată de reclamantă şi cea recunoscută de pârâtă, însă aceasta nu este reală pentru că reclamanta, potrivit contractului de depozit, nu are obligaţia de a cântări baloţii, ci trebuia să întocmească specificaţiile în baza balotilor efectiv primiţi.
În ceea ce priveşte acordarea dobânzii, pârâta o datorează în temeiul art. 43 C.com., care prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile cu bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Dobânda comercială este prevăzută de O.G. nr. 9/2015 şi este stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului stabilită de B.N.R.

Baza contractului

Prin acţiunea principală s-a cerut reactualizarea preţului cantităţii de şrot livrate în baza contractului conform facturilor indicate, prin aplicarea ratei de schimb leu/euro, ca urmare a neexecutării la termen a plăţii preţului convenit. Neexecutarea la scadenţă a obligaţiei plăţii preţului este însă imputabilă reclamantei, care nu a introdus la plată biletul la ordin emis de pârâtă pentru garanţia contractuală, deşi putea să o facă, la promisiunea pârâtei că va face plata cu ordin de plată. Ca atare, contrar interpretării date de instanţa de apel sumei constituită în garanţie, ca obligaţie distinctă de obligaţia de plată a preţului, reclamanta a avut reprezentarea posibilităţii realizării creanţei prin executarea biletului la ordin emis de pârâtă la 1 octombrie 2011 şi scadent la 31 decembrie 2017, în care s-a menţionat că suma indicată reprezintă contravaloarea mărfii livrate, deşi biletul la ordin este un titlu abstract.
Este adevărat că acţiunea s-a întemeiat pe dreptul comun, nu pe dreptul cambial, numai că în situaţia dată nu se contestă izvorul creanţei şi nici întinderea acesteia, ci nerealizarea creanţei la scadenţă datorită pasivităţii creditoarei în a executa biletul la ordin pentru suma constituită garanţie în acest scop. Garanţia astfel constituită este o garanţie preventivă, raţiunea constituirii ei fiind executarea la termen a obligaţiei garantate, plata preţului, posibilitate nevalorificată însă de creditoare.

Plata preţului

Cum pârâta nu a făcut dovada unui acord scris al părţilor, în care să se evidenţieze că plata preţului imobilului urma să se facă pe baza unui credit bancar, care să fie garantat cu însuşi imobilul ce face obiectul contractului şi faţă de puterea probatorie incontestabilă a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, admiterea probei cu martori s-ar fi constituit într-o dispoziţie absolut dilatorie, fără nicio eficienţă probatorie. Mai mult decât atât, atitudinea instanţelor de rezervă circumspectă faţă de proba cu martori este pe deplin justificată pentru situaţia când se doreşte a se proba în contra unui act juridic, concretizat într-un înscris în care se prezumă că părţile au înţeles să cristalizeze toate clauzele sale şi să-şi concretizeze astfel voinţa, aşa cum aceasta s-a manifestat la data încheierii actului juridic.
În contractul de vânzare-cumpărare părţile au prevăzut în mod expres, la pct. 5, că neplata preţului la termenele prevăzute atrage rezoluţiunea contractului şi plata de penalizări de 0,1% pe zi de întârziere. Faptul că reclamanta a solicitat prin acţiune rezoluţiunea contractului, nu exonerează pârâta de plata penalităţilor, cele două clauze cuprinse în art. 5 din contract având caracter complementar.